<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><song><lyrics>[V1]
 Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
 Ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
 Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
 Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

[V2]
 Am căutat iubirea ca patrie voioasă
 Ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
 Să spun odată clipei: &quot;Rămâi, eşti prea frumoasă!&quot;
 Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

[V3]
 Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
 Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
 Să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
 Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

[V4]
 Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
 Am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
 Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
 O sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.

[V5]
 Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
 Lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
 Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
 Vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

[V6]
 Şi totuşi în privire avea un cer de taină
 Cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
 Şi-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
 Căci mult prea grea era povara Lui.

[V7]
 M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
 Să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
 Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
 Când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.

[V8]
 Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
 Un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
 Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
 Vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.

[V9]
 -Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
 Povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
 Am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
 -Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci...

[V10]
 -Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
 Dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
 -Eu... am şoptit în silă, eu... căutam iubirea...
 -Iubirea? ... fu răspunsul străinului. Eu sunt...</lyrics>
<title>Am căutat iubirea</title>
<author>Costache Ioanid</author>
</song>